România după DNA: Ce punem în loc?
De mai bine de un an, în fiecare dimineaţă, media româneşti prezintă copios acţiunile instituţiilor judiciare în legătură cu faptele de corupţie ale unor personaje care, de multă vreme, decid soarta ţării.
Foşti premieri, miniştri, parlamentari, lideri de partide, primari, magistraţi, oameni de afaceri cu statul, funcţionari, universitari, medici. Trafic de influenţă, abuz în serviciu, comisioane de milioane de euro, contracte dubioase cu statul, şpăgi mai mari sau mai mici, finanţări din bani publici pentru propria carieră, genţi cu euro cărate prin sediile centrale ale statului, rochii pentru neveste, capre vii traficate, kilometri de sfoară, condiţionarea cu plicul a actului medical, de educaţie sau justiţie, servicii de spionare a vieţii personale sau profesionale, plata din bani negri a oficinelor de propagandă- adică o parte consistentă din presă- pentru spălarea şi promovarea imaginii. Între aceste coordonate se mişcă România.
D.N.A a devenit instituţia reprezentativă a acestui stat hăituit de găşti de interese, vlăguit de sume exorbitante, copleşit de impotenţa autorităţilor vreme de 25 de ani. O clasă politică fără niciun rezultat notabil, o administraţie cu puţine realizări şi cu enorm deficit de autoritate şi proiecte faţă de comunităţile pe care le reprezintă. Nici onorabila instituţie a Justiţiei nu are cu ce se lăuda dacă am avea răbdarea unei analize reci: două decenii de oploşire sub hainele politicului şi a intereselor mafiote au aruncat România într-o criză morală ruşinoasă. Actele de corupţie, de trafic de influenţă şi de concubinaj malefic cu făuritorii de opinii (presa, să fiu mai explicit) există din momentul revenirii la democraţie, din 1990. De atunci, zeci de miliarde de euro, industrii întregi, comunităţi enorme au fost jefuite fără ruşine.
Puterile şi instituţiile statului au fost pudibonde cu aceste excese iar societatea românească are, la rândul ei, partea de vină consistentă. Toţi oamenii politici sau din administraţia locală acuzaţi de delicte au la activ o bogată activitate reprezentativă. Cu alte cuvinte, au fost desemnaţi, repetat, prin vot, în fotoliile de unde au decis. Des-pre cei mai mulţi se ştia că au probleme, dacă nu juridice, atunci măcar de ordin moral. Este evident deliciul acestei opinii publice de a privi cu nesaţ pelerinajul pe la intrarea celebrei clădiri bucureştene a D.N.A., cu uşi automate şi împănate kitsch cu aparate de aer condiţionat prin exterior. Dar cine i-a învestit pe aceşti politicieni cu
puteri decizionale?
Ce fel de Românie pregăteşte Justiţia?
Un stat mai curat, speră toată lumea. Dar acest lucru nu este de ajuns deoarece în momentul de faţă lipsesc cu desăvârşire soluţiile de viitor. O administraţie în bună măsură ineficientă, coruptă şi vasală politic are nevoie de o reinventare: o finanţare pragmatică, cu profesionişti având salarii decente, care să alcătuiască programe şi proiecte pe termen lung. Clasa politică este un eşec dar ea este oglinda societăţii. Cultura politică a votului trebuie asumată de fiecare, altminteri în locul acestor găşti, cu titulatură de partide, pot apărea monştri. În Italia, după cutremurul provocat de Justiţie la începutul anilor 1990, s-a instalat, pentru două decenii, Silvio Berlusconi. În Grecia, recent, a venit la putere Syriza.
Investiţiile majore în infastructura statului trebuie legife-rate urgent în spirit european pentru că, singure, deciziile Justiţiei şi notorietatea nocivă din faţa sediului D.N.A. nu vor moderniza economia şi nici nu vor apropia capitalul financiar. Miroase a Rusia lângă România şi umplerea puşcăriilor cu rataţii politicilor publice nu aduce nici prosperitate, nici securitate. Trecerea sănătăţii şi educaţiei pu-blice în catalogul performanţei europene nu se rezolvă doar cu amendarea în instanţă a corupţiei ci doar prin salarii decente, laboratoare moderne, performanţă managerială bine plătită şi vi-ziune strategică pentru deceniile care vin. Ştiţi, oare, că România este deja o ţară îmbătrânită?
Corupţia trebuie plătită de actorii care o joacă. Din păcate, amorţită de scenariul unui film inedit, nemaiîntâlnit până acum, o bună parte a României uită că Justiţia nu poate rămâne prota-gonista statului. Şi că avem nevoie de soluţii. Acum.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
