Rusia ieri, America astăzi și mâine
Acum 74 de ani, în zorii duminicii de 22 iunie 1941, se declanşa unul dintre cele mai sângeroase războaie din secolul al XX-lea. Germania şi aliaţii ei treceau frontierele URSS, stabilite prin Pactul Ribbentrop- Molotov, în 1939, şi înaintau rapid spre ţintele principale: Moscova, Kiev, Leningrad, Caucaz. Statele cotropite sau mutilate teritorial de Armata Roşie au sprijinit demersul lui Hitler. Aceasta pentru că, în iunie 1940, un an mai înainte, tancurile sovietice anulaseră existenţa independentă a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei şi ocupaseră, prin ultimatum, Basarabia, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Atunci, în vara aceea teribilă a lui 1941, de la Baltica şi până la Marea Neagră, sub îndrumarea ideologică a unei Germanii care aplicase deja politici fără istoric în evoluţia Europei, statele vecine lui Stalin au stabilit că merită să lupte. Un război care se purta între două totalitarisme odioase şi între doi lideri- Hitler şi Stalin- care gândeau geopolitica europeană într-un spirit fără istoric. Tancurile germane au venit după ce tancurile sovietice au batjocorit statele din vecinătatea imperiului de la Kremlin. Democraţiile interbelice ale acestor ţări nu au fost perfecte, au avut chiar derapaje majore dar, mereu, au fost superioare oricărei manifestări politice din URSS.
Vreme de aproape jumătate de secol, după Al Doilea Război Mondial, Armata Roşie şi tancurile ei au făcut legea în acest spaţiu dintre Baltica şi Marea Neagră, în zona pe care, la începutul secolului trecut, francezii o denumiseră „cordon sanitaire”. Ideologia totalitară comunistă a eliminat libertatea, activismul civic şi politic, concurenţa, prosperitatea, transformând o întreagă jumătate de continent într-un deşeu economic şi o colonie fără cuvânt în relaţiile externe. Tancurile sovietice au aplicat pedepse ori de câte ori a existat vreun strigăt de revoltă: la Berlin în 1953, la Budapesta în 1956, la Praga în 1968, în Polonia în anii 80.
De mai bine de un deceniu, frontiera Uniunii Europene şi a NATO este constituită, de la Baltica la Marea Neagră tocmai de acele state care au fost mereu sub ameninţarea Kremlinului şi care, după 1939, au trăit sub umbra militară sovietică şi rusă. Estonia, Letonia, Lituania, Polonia şi România au stabilit, de mai mulţi ani, o altă prioritate strategică. Nu mai crede nimeni, în capitalele lor, în posibilitatea de a fi apărate de vreuna dintre marile puteri europene occidentale. Recrudescenţa fără precedent a imperialismului rus, consemnată în ocuparea peninsulei Crimeea şi încercările de a disloca teritorii întinse din Estul Ucrainei, a marcat o schimbare radicală de politică externă şi o invitaţie către SUA de a le salubriza frontierele răsăritene.
Acum câteva zile, de la Washington şi Moscova au venit două ştiri. Departamentul de Stat al Apărării din SUA a anunţat punerea în aplicare a unei strategii în valoare de aproximativ un miliard de dolari. Statele de frontieră vor primi tancuri, vehicule de luptă Bradley şi mortiere cu autopropulsie. Adică, trupele americane se vor aşeza, cel mai probabil pe termen lung, în coridorul geografic care, în secolul trecut, a fost mereu sub ameninţarea şi ocupaţia Kremlinului. În acelaşi timp, Procuratura Generală a Federaţiei Ruse contestă procedura prin care, în 1991, cele trei republici baltice au părăsit închisoarea comunistă, URSS, şi şi-au proclamat independenţa. Un atac politic frontal dar, în plus, o blasfemie la adresa sutelor de mii de morţi şi deportaţi din Estonia, Letonia şi Lituania care, vreme de jumătate de veac, nu au încetat să gândească, să vorbească şi să scrie despre libertatea popoarelor lor.
Democraţiile acestor state sunt astăzi mai viguroase decât oricând în istoria lor. Evident, mai au destul până la a deveni asemănătoare celor vechi din Occident dar stabilitatea, predictibilitatea, transparenţa şi prosperitatea, chiar dacă încă în faze intermediare, nu pot fi negate. America a venit într-unul dintre momentele de cumpănă ale viitorului lor. Nu puţine au fost tentaţiile otrăvite ale compromisurilor rezonabile pe moment, dar toxice pe viitor, cu autoritarismul Moscovei, laolaltă cu plăţile preferenţiale în energie. Tancurile americane sunt, astăzi, o prezenţă constantă în geografia şi politica Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi României şi, pentru prima dată în istoria lor, aceste armate nu au venit să ocupe ci să confirme opţiunea fermă şi asumată de politică internă şi externă. Adică, democraţie, economie de piaţă şi intransigenţă faţă de apetitul expansionist al Rusiei. Această combinaţie inedită, între militari americani şi democraţiile estoniană, letonă, lituaniană, polonă şi română este una fără precedent în istoria Europei şi poate constitui începutul unui front indestructibil care să mizeze pe apariţia unui stat de drept, naţional, transparent şi liberal în Rusia.
Trupele americane, care şi-au anunţat recent prezenţa în „cordon sanitaire” dintre Baltica şi Marea Neagră nu au venit nici să şteargă independenţa acestor state şi nici să le modifice regimul politic. Pentru prima dată în istoria lor modernă, guvernele democratic alese, în consonanţă cu o bună parte a opiniei publice, au solicitat această prezenţă militară. Nu este vorba doar de ideea de securitate şi de sentimentul de siguranţă.
Este şi un pariu pentru viitor: aceste mici state, veşnic până acum la îndemâna geopoliticilor adverse, îşi doresc o altă Rusie. Şi, aşa cum s-a întâmplat până acum, istoria este de partea celor de mâine.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Am dat tarziu peste articolul asta plin de adanci cugetari din gândirea absconsa si abisala a tov Anghel. Am baut un pahar cu apa si am tras adanc din tigara. Apoi am incercat sa ma dumiresc:
Mai intai aflam ca: acum 74 de ani, în zorii duminicii de 22 iunie 1941, se declanşa unul dintre cele mai sângeroase războaie din secolul al XX-lea. Si eu care stiam ca de fapt razboiul al doilea mondial incepea in Europa pe 1 septembrie 1939 prin atacarea Poloniei de catre Germania nazista. Adica cf. gandirii lui Anghel in acel timp erau mai multe razboaie si nu unul singur- al doilea razboi mondial. Mai apoi aflam ca Germania şi aliaţii ei treceau frontierele URSS, stabilite prin Pactul Ribbentrop- Molotov, în 1939. Ce frontiere or fi stabilit cei doi in 1939 numai Anghel stie ca toti ceilalti istorici profesionisti stiu ca au stabilit sfere de influenta, iar frontierele s-au stabilit dupa momentul 23 august 1939.
Alta duda: Atunci, în vara aceea teribilă a lui 1941, de la Baltica şi până la Marea Neagră, sub îndrumarea ideologică a unei Germanii care aplicase deja politici fără istoric în evoluţia Europei, ….Ce legatura ideologica era intre regimul lui Hitler si cel al lui Manerheim sau chiar al lui Antonescu, proful Anghel uita sa ne explice. Ca sa nu mai spunem de asta adanca cu politici fara istoric (sau o fi vrut sa ne spuna isteric). Daca se referea la genocid istoria Europei e plina de exemple, începând cu invaziile barbare care au nimicit localitati intregi si chiar popoare, continuând cu razboaiele religioase, campaniile napoleoniene si pana la primul razboi mondial.
Continuând sa bata campii cu gratie Anghel scrie: Un război care se purta între două totalitarisme odioase şi între doi lideri- Hitler şi Stalin- care gândeau geopolitica europeană într-un spirit fără istoric. Si marile puteri europene din secolele XVI -XIX tot in spirit fara istoric au facut geopolitica, mai draga tov Anghel?
Continuând pe aceleasi coordonate Anghel continua sa ne lumineze: Tancurile germane au venit după ce tancurile sovietice au batjocorit statele din vecinătatea imperiului de la Kremlin. Pai si tancurile germane i-au preafericit pe cei din Benelux, Franta, Danemarca Norvegia, Polonia, stimabile mare si inegalabile specialist in istoria Poloniei?
Mai departe pan Anhelito o comite din nou: Tancurile sovietice au aplicat pedepse ori de câte ori a existat vreun strigăt de revoltă: la Berlin în 1953, la Budapesta în 1956, la Praga în 1968, în Polonia în anii 80. I-auzi brau pai in 1980 in vremea Solidaritatii cate tancuri sovietice au intrat in Polonia? De refuzul lui Jaruzelski matale ai auzit?
Da sa vedeti ca Anghel sta prost si cu aritmetica de clasa I. Cica: De mai bine de un deceniu, frontiera Uniunii Europene şi a NATO este constituită, de la Baltica la Marea Neagră tocmai de acele state care au fost mereu sub ameninţarea Kremlinului şi care, după 1939, au trăit sub umbra militară sovietică şi rusă. Estonia, Letonia, Lituania, Polonia şi România au stabilit, de mai mulţi ani, o altă prioritate strategică. Am numarat pe deste, am luat si numaratoarea si abacul si tot nu ne-a dat mai bine de un deceniu: care vasazica 2015-2007=8.
In acelasi spirit adanc si profund mai aflam ca: Nu mai crede nimeni, în capitalele lor, în posibilitatea de a fi apărate de vreuna dintre marile puteri europene occidentale. Pai daca nu mai crede de s-au mai deranjat sa intre in NATO si sa invite forte americane pe teritoriul lor?
O alta mostra de gandire cu premeditare: Recrudescenţa fără precedent a imperialismului rus, consemnată în ocuparea peninsulei Crimeea şi încercările de a disloca teritorii întinse din Estul Ucrainei, a marcat o schimbare radicală de politică externă şi o invitaţie către SUA de a le salubriza frontierele răsăritene. Pai de ce profule fara precedent? Pai chiar mai devreme vorbisi de actiunile tancurilor tov. Stalin prin vecini ca sa nu mai vorbesc despre politica Rusiei de la Ivan cel Groaznic încoace. Ai un talent deosebit sa-ti dai cu stangul in dreptul. Si de ce să salubrizeze SUA frontierele. S-or fi murdarit granitele si Washingtonul e un soi de SC Pomacost.
Dar sa vedeti ca tov Anghel este expert si in puscoace: Statele de frontieră vor primi tancuri, vehicule de luptă Bradley şi mortiere cu autopropulsie. Mai draga tov Anghel o fi vorba de obuziere autopropulsate si nu de mortiere, care exista doar in imaginatia ta. Apoi tehnica respectiva este manevrata de militari americani si nu de indigeni. Iar 1 miliard de dolari pentru 6 tari e a 600-a parte din bugetul militar american.
In final tov Anghel se dezbraca de meseria de istoric si analist de politica externa si se intoarce la ceea ce se pricepe cel mai bine: meseria de politruc si pupincurist. Auziti aici mostra: Democraţiile acestor state sunt astăzi mai viguroase decât oricând în istoria lor. Evident, mai au destul până la a deveni asemănătoare celor vechi din Occident dar stabilitatea, predictibilitatea, transparenţa şi prosperitatea, chiar dacă încă în faze intermediare, nu pot fi negate. Cea mai viguroasa e asta de la noi mai ales de când s-a dat liber la bagat politicieni la bulau. Cat despre prosperitate este nemaipomenit de prospera. Intretinerea iarna e cat salariu minim pe economie. Adica cam cat castiga un sfert din romani.
Finalul e apoteotic: Această combinaţie inedită, între militari americani şi democraţiile estoniană, letonă, lituaniană, polonă şi română este una fără precedent în istoria Europei şi poate constitui începutul unui front indestructibil care să mizeze pe apariţia unui stat de drept, naţional, transparent şi liberal în Rusia. Hai ca mai dat pe spate. Asta visezi tu noaptea. Si cam peste cate sute de ani preconizezi tu sa se intample. Mai citeste si tu Istoria Rusiei. Hai ca m-am distrat. Somn usor scumpi.
PS: Articolasul asta imi aduce aminte de o lozinca de pe vremea lui Stalin: GLORIE ETERNA OSTASULUI SOVIETIC ELIBERATOR DE SUB GHIARA FASCISTA! Inlocuiti sovietic cu american si o sa vedeti ca nu s-a schimbat nimic. Poate doar politrucii.