La 16 aprilie s-a desfăşurat la Bucureşti reuniunea informală a miniştrilor Culturii din statele membre ale Uniunii Europene, în prezenţa comisarului european pentru Educaţie, Cultură, Tineret şi Sport, Tibor Navracsics (Ungaria).
Întâlnirea era obligatorie, în condiţiile în care România deţine preşedinţia Consiliului UE iar statele membre au obiceiul de a se întâlni în formatul acesta ministerial de câteva ori într-un semestru. Ce nu era obligatoriu ar fi fost ca ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale să nu fie şi ridicol: România are un buget de nici 250 milioane euro anual pentru această instituţie şi, de 30 de ani, nu a performat în nimic în ceea ce priveşte repararea sau punerea în valoare a patrimoniului istoric.
Un ministru al Culturii din România, indiferent cum se numeşte, ştie perfect cum arată o instituţie muzeală, colectivul unui ansamblu muzical sau un teatru ca instituţie aflată în subordinea sa. Un astfel de demnitar cunoaşte foarte bine că în 30 de ani în România nu s-a construit clădirea niciunui teatru, opere, muzeu, instituţie de cultură. Ba, acolo unde a putut, Ministerul Culturii, prin reprezentanţii ei din cele trei decenii de postcomunism, a atentat de câte ori a putut la siguranţa şi securitatea naţională, participând prin indiferenţă, incompetenţă sau beneficii la distrugerea patrimoniului istoric.
Cel mai recent exemplu, constănţean, este vizita ministrului Daniel Valer Breaz la malul mării, acum câteva săptămâni, când s-a ferit să ofere măcar o declaraţie politică despre situaţia scandaloasă în care se află de un deceniu şi jumătate Palatul Regal din Mamaia, simbol al figurii istorice cu o contribuţie esenţială la Marea Unire. Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale (venit din oraşul Marii Uniri) s-a aşezat comod în sala oficială a Consiliului Judeţean Constanţa şi a dat câteva detalii juridice: a legitimat, ca şi alţi predecesori, festivalul fundurilor goale organizat de fostul primar prin incapacitatea de a recunoaşte vina statului român în batjocorirea unui element fundamental al patrimoniului istoric naţional.
La întâlnirea miniştrilor Culturii din statele UE, Daniel Valer Breaz a oferit compasiunea sa pentru distrugerea unei părţi a Catedralei Nôtre-Dame din Paris. Dacă în 30 de ani în România nu s-a construit infrastructură culturală iar statul, singur, mai degrabă a acceptat distrugerea decât păstrarea valorilor, de data aceasta ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale a simţit nevoia tupeului obraznic, declarând textual aşa: „România se va implica în refacerea Catedralei Nôtre-Dame. Nicio ţară nu a anunţat nimic concret, am discutat cu toţii, cu toţii vom pune mână de la mână, să mă exprim româneşte, şi să reuşim să îi ajutăm pe francezi să restaureze monumentul”.
Puţine sunt, în cei 30 de ani de evoluţie postcomunistă, declaraţii mai ipocrite, mai scandaloase şi mai politicianiste decât aceasta. Rectorul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, devenit ministru după mandatul unui actor fără succes, demnitarul care vine din oraşul Marii Uniri, dar care nu a reuşit să îngaime nicio concluzie referitoare la Palatul Reginei Maria din Mamaia, va salva însă patrimoniul istoric inestimabil al Franţei.
La mijlocul lunii aprilie la Sighişoara, într-o cetate medievală care îşi aşteaptă sfârşitul pentru că statul român nu poate şi nu vrea să o repare, s-a desfăşurat reuniunea de încheiere a Anului European al Patrimoniului, unde a fost prezentat şi un document oficial, elaborat de Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri (ICOMOS) şi Comisia Europeană. Deşi nu a găsit timp pentru a veni la acest eveniment, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale a apelat la scriitori mediocri de discursuri pentru a trimite opiniei publice un text la fel de obraznic precum acela în care pretinde că România va contribui la refacerea Catedralei Nôtre-Dame din Paris. „Cultura naţională – a spus Daniel Valer Breaz – a urmat, întotdeauna, curba de evoluţie a societăţii şi linia orizontului de aşteptare specific fiecărei epoci, iar cultura noastră este cunoscută pretutindeni în lume ca fiind creatoarea, păstrătoarea şi promotoarea unor valori materiale şi imateriale unice”.
Desigur, Daniel Valer Breaz va trece şi el în galeria demnitarilor inutili care au intrat prin birourile Ministerului Culturii în ultimii 30 de ani. Poate cu la fel de mult succes ca un alt ilustru predecesor al său, omul care a plantat palmieri în Mamaia, spre deliciul lui Radu Mazăre, şi care a acceptat (contra cost sau nu) ştergerea Palatului Regal din patrimoniul istoric. Ministrul acela, ale cărui proiecte erau legate şi de minorele în pielea goală care populau evenimentele Primăriei Constanţa, chiar a fost deranjat de ideea dechiderii unui muzeu în fosta reşedinţă a Reginei Maria.
Ca european, aş fi cu ochii la buzunare în prezenţa miniştrilor Culturii din România.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
