Retragerea trupelor sovietice din Afganistan din 1989 nu a pus capăt conflictelor. Acestea au conti-nuat sub formă de război civil și dispute interetnice. După căderea Talibanilor din 2001, Hamid Karzai a condus Afganistanul pentru 12 ani.
Mandatul i s-a sfârșit în acest an iar constituția îi interzice să mai candideze. Pe 5 aprilie au avut loc alegeri electorale, rezultatele cărora le vom afla în câteva săptămâni. Din cei 8 candidați, cel care va câștiga alegerile va avea de îndeplinit o sarcină grea având în vedere faptul că Afganistanul este un stat cu „probleme”.
Retragerea sovietică din Afga-nistan din 1989 ar fi trebuit să marcheze încheierea unui deceniu de conflicte între trupele afgane și cele sovietice, însă, mai degrabă a punctat începutul unui lanț de regimuri politice instabile. Consecințele cărora au fost suportate în mare parte de către societatea civilă.
În 1996, în plin război civil, Talibanii, facțiune ultraconservatoare religioasă și politică formată din studenți (în paștună Ṭālebān înseamnă „studenți”) s-au instalat în fruntea guvernului din Kabul. Comunitatea internațională a refuzat să le recunoască legitimitatea. Singurele excepții au fost Pakistanul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În timpul guvernării, Talibanii au exclus femeile din viața publică, inclusiv din educație, au introdus noi metode de tortură a deținuților folosite ca pedepse pentru criminali și au distrus relicvele artistice non islamice. Toate acestea au produs nemulțumirea actorilor internaționali.
Tensiunea deja creată a cunoscut apogeul după evenimentele tragice cauzate de atacul terorist de la World Trade Center din 9 septembrie 2001. Refuzul să-l predea forțelor americane pe Osama Bin Laden, fondatorul organizației teroriste al-Qaeda, a sfârșit prin pătrunderea americanilor în Afganistan, ceea ce a pus capăt conducerii Talibanilor. Astfel încât, loialitatea extremiștilor i-a împins de cealaltă parte a baricadei, fiind demiși dintr-o funcție în care chiar dacă nu erau recunoscuți, au putut să guverneze un „regat” al corupției și traficului de droguri și arme. Adevărul e că acești indici nu s-au modificat după demiterea lor, doar că un alt respon-sabil oficial s-a așezat la tron.
Hamid Karzai, fața Afganistanului pentru 12 ani
În 2002, în timpul întâlnirii Loya Jirga (o întrunire tradițională politică paștună) s-a aprobat noua constituție și a fost creat un guvern prezidențial. Hamid Karzai, fostul șef de stat al Afganistanului, a fost ales ca președinte interimar pentru perioada de tranziție de 2 ani. În 2004 au urmat alegerile electorale unde, cu 55% dintre voturi, Hamid Karzai și-a însușit funcția de conducător al statului. Tot el a fost cel care a câștigat și alegerile din 2009, speculându-se că ar fi fost grav fraudate. Motivul pentru care nu a candidat și anul acesta îi revine constituției care îi interzice un al treilea mandat. Dar având în vedere faptul că nu se retrage din politică și că se așteaptă să fie implicat activ și în anii următori în deciziile luate la nivel național, nimeni nu garantează că nu va candida mai târziu. Până la urmă, dacă am urmări istoricul acțiunilor celor care ar putea deveni în curând vecinii noștri pe litoral, nici Vladimir Putin nu a putut candida pentru al treilea mandat în 2008, acest lucru însă nu l-a împiedicat să „viseze”, Zâna Măseluță a modificat Constituția, visul i l-a împlinit și din 2012 stă din nou în fruntea statului rus. Poate Hamid Karzai nu are o Zână atât de darnică dar nici nu cred că va preda în totalitate conducerea.
Cei 12 ani de guvernare au adus câteva îmbunătățiri societății civile dacă e să comparăm cu starea țării din 1996-2001, cu toate acestea, dacă comparăm cu alte societăți dezvoltate tindem să credem că nu găsim nici o luminiță la capătul tunelului și ne întrebăm dacă e tunelul mult prea lung sau dacă nu mergem în direcția corectă? Adevărul este că femeile au căpătat mai multe drepturi. Dacă în 2001 aproximativ 1 milion de copii erau școlarizați dintre care nu era nici o fată, Banca Mondială spune că până în 2012 școlile erau frecventate de 7.8 milioane de copii, dintre care 2.9 milioane erau fete. Deși pentru formarea parlamentului, în 2010 au fost alese 69 de femei din cele 249 locuri disponibile, aceste acțiuni sunt mai mult formale, adoptate în urma presiunilor internaționale cât și a femeilor activiste, vocea acestora însă nu au o prea mare valoare în luarea deciziilor, ceea ce ne dă de înțeles că există șanse infime ca o femeie să fie luată drept candidat viabil pentru următoarele alegeri prezidențiale.
Dacă deciziile în privința femeilor pot fi blamate pe legile conservatoare ale Shariei islamice, oare Allah ar susține comerțul cu droguri? Economia Afganistanului se ține pe exportul de droguri, aceștia producând în jur de 90% din tot opiumul din lume, ingredientul de bază pentru heroină. Acesta a crescut din 2001 și în ciuda încercărilor de a modifica direcția fermierilor afgani, ei continuă să fie cei mai mari exportatori de opium. Cu puțin marketing, s-ar putea ca în viitor, Afganistanul să fure din turiștii Olandei.
Anul acesta, s-a sfârșit mandatul de guvernare al lui Karzai. Acum însă, ne întrebăm în ce direcție vor îndrepta țara rezultatele alegerilor de pe 5 aprilie 2014. Rezultatele finale se speculează că le vom afla abia prin iulie-august, sistemul electoral fiind asemănător cu cel francez care constă din două runde. Dacă în prima rundă niciun candidat nu obține mai mult de 50% din voturi, iar cu 8 candidați e puțin probabil, în runda a doua se duce lupta între cei doi candidați care au obținut cele mai multe voturi.
Cardurile de vot, monedă de schimb pentru mâncare
Speculările privind cine va fi următorul șef al statului sunt de prisos, deoarece nu se știe cât de veridice vor fi rezultatele. Pentru a participa la alegeri, cetățenii afgani trebuie să aibă un card de vot, care, după cum susține „The Guardian“, a devenit monedă de schimb. Au fost căutate în mod special cardurile de vot ale femeilor, deoarece acestea pot purta burka (haină purtată de unele femei adepte ale religiei isla-mice care acoperă corpul cât și capul) și nu pot fi verificate. Desigur, cei care le cumpărau pentru bani, orez sau cartofi intenționau să le folosească în ziua alegerilor și, probabil, le-a ieșit să fraudeze câteva voturi.
Oricare ar fi candidatul „norocos”, urmează să își ia pe umeri o responsabilitate majoră având în vedere condiția statului. Insurgențele talibanilor împotriva civililor, oamenilor politici cât și ale militarilor continuă și astăzi. Doar în ziua alegerilor s-a înregistrat un număr de incidente scăzut în comparație cu o zi normală, cu toate acestea nu pot fi mobilizate 350 000 de trupe zilnic într-un stat cu economia dată peste cap. Iar anul trecut, în septembrie, un reprezentant al Taibanului a pos-tat pe Twitter că aceștia au fost responsabili de moartea lui Muhammad Aman, un oficial electoral. Este prima dată când Talibanii folosesc rețele de socializare pentru a se lăuda de crimele comise.
Viitorul nu sună bine
Totodată nu trebuie să uităm de retragerea trupelor americane din Afganistan până la sfârșitul anului 2014, promisă de Administrația Obama. Preluarea controlului de către afgani este nesigur. Vorbim aici despre un stat cu armată puternică și guvernare slabă. După cum afirmă Paul D. Miller, longevitatea Taliba-nului nu i se datorează puterii lui, ci slăbiciunii guvernului. Astfel, nu știm la ce să ne așteptăm, deși mai sunt câteva luni până la intrarea în funcție a noului președinte. Putem spera că Afganistanul este unul din statele care o să suporte bine o schimbare. Dar cunoscând istoricul țării, instabilitatea actuală și numeroasele exemple de state eșuate din jur, speranțele scad. Ar fi absurd să presupunem că schimbările sunt întotdeauna binevenite. Dacă e să ne uităm la Primăvara Arabă, am învățat că nu e așa. Iar puterile occidentale, în spatele încurajărilor formale sunt sceptice în privința venirii noilor lideri, căci un stat ca Afga-nistan își poate schimba politica internă cât și externă în orice moment. În concluzie: da, am învățat că există mai rău decât rău, însă sperăm că nu se va întâmpla și în cazul Afganistanului.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
