Veronica Sîrbu, Judecătoria Sectorului 4: ”Te duci la culcare noaptea judecător, dimineață nu știi cum te trezești”

PRINCIPALELE DECLARAȚII

• Sper că ne întreptăm către un viitor în care să nu tresărim când vedem în presă ”a fost adoptată o nouă ordonanță”.
• Secția de investigare a magistraților este scoasă în afara Ministerului Public, ceea ce crește riscul de afectare a independenței magistraților.
• Evoluțiile din justiție par să se îndrepte spre a limita tot mai mult vocea și părerea corpului de magistrați.

Context: Ordonanța de Urgență adoptată în 19 februarie a nemulțumit aproape întreg corpul de magistrați din România. A doua zi, în 20 februarie, secția de procurori a CSM a convocat adunările generale ale procurorilor pentru a-și exprima un punct de vedere cu privire la modificările prevăzute prin ordonanță. 

În același timp, procurorii de pe lângă Judecătoria și Tribunalul Brașov au protestat, spunând că prevederile ordonanței vor transforma Secția de Investigare a magistraților într-o structură de anchetare paralelă, neconstituțională. 

Protestele magistraților s-au înmulțit și, în 21 februarie, și-au exprimat nemulțumirea magistrații din Oradea, chiar în timp ce Lia Savonea, șefa CSM, participa la bilanțul Curții de Apel. Tot atunci au mai protestat și magistrații din Covasna și, din nou, cei din Brașov.

În 22 februarie, protestele magistraților au izbucnit în toată țara. În Constanța s-au alăturat protestelor și procurorii DNA, inclusiv șeful interimar al structurii teritoriale. Totodată, mai multe parchete și instanțe din țară au anunțat că își suspendă activitatea săptămâna viitoare (începând cu 25 februarie), într-o inițiativă fără precedent în Justiția românească. 

ISE: De ce avem, iarăși, magistrați pe treptele instanțelor cerând să se respecte statul de drept? Cum am ajuns aici? Și încotro ne îndreptăm?

Publicitate electorală

Veronica Sîrbu: Pentru că se iau măsuri în grabă, fără consultări și care afectează statul de drept și independența justiției. 

Am ajuns aici printr-o ignorare constantă a importanței dialogului și a cooperării, care a dus la măsuri luate fără consultări și fără studii de impact. 

Nu știu încotro ne îndreptăm, sper către un viitor în care să nu tresărim când vedem în presă ”a fost adoptată o nouă ordonanță”, pentru că vom ști de dinainte despre ce e vorba, vom fi fost consultați și se va fi ținut cont de poziția tuturor actorilor implicați.

ISE: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, principalele probleme ale ordonanței adoptate în 19 februarie? Punctați, succint și pe înțelesul publicului larg, ce efecte va avea aceasta dacă va rămâne astfel în vigoare?

V.S.: În primul rând, modul în care a fost adoptată, în grabă și cu sentimentul de ”peste noapte”. Ar trebui să fie de neconceput ca membru al unei profesii să afli din presă că s-a dat o ordonanță sau lege care îți afectează profesia, fără consultarea CSM, cerută de lege, și a corpului de magistrați, cerută de buna-credință a adoptării unor măsuri eficiente cu părerea celor ”din teren”. O colegă judecător a spus la un moment dat, față de climatul general de grabă în decizii și lipsă de consultare: ”te duci la culcare noaptea judecător, dimineață nu știi cum te trezești”. Creează o stare generală de nesiguranță, un sentiment de instabilitate, de ”nisipuri mișcătoare”, senzație incompatibilă cu un stat de drept, funcțional și cu instituții puternice.

Efectele concrete se vor vedea în timp, nimeni nu cred că le-a analizat temeinic, nu a fost timp. La o simplă lectură, primul lucru care iese în evidență este că secția de investigare a magistraților este scoasă în afara Ministerului Public, ceea ce crește riscul de afectare a independenței magistraților prin lipsirea actelor secției de un filtru suplimentar, al procurorului general, de care ceilalți cetățeni beneficiază, cei anchetați de alte structuri. 

ISE: Considerați că DNA sau Parchetul General pot fi conduse de un judecător? Este acest lucru o normalitate? 

V.S.: Orice șef al oricărei instituții trebuie să aibă o experiență solidă în domeniul în care îi va conduce pe alții. Să fi făcut în concret activitățile pe care le va coordona. 

ISE: Cum percepeți prevederea din OUG referitoare la ”buna reputație” a magistraților? Și cum resimțiți, ca tânăr magistrat, evoluțiile din Justiție din ultima vreme?    

V.S.: La prima vedere, nu este nimic în neregulă ca un magistrat să fie eliberat din funcție dacă nu are o reputație bună; trebuie să fim un exemplu pozitiv pentru societate. Problema se pune cu definirea noțiunii de ”bună reputație”, cine stabilește dacă ai sau nu o bună reputație? Cred că e superfluă și potențial periculoasă prin multiplele nuanțe pe care le poate avea, există în prezent suficiente mecanisme de eliberare din funcție a magistraților care comit infracțiuni sau abateri disciplinare.

Evoluțiile din justiție par să se îndrepte spre a limita tot mai mult vocea și părerea corpului de magistrați. Ni s-a spus constant în 2018 că nu avem voie să protestăm, nu avem voie să criticăm măsurile luate de alte instituții – iată că Inspecția Judiciară a tranșat acest aspect în ianuarie 2019 – a spus clar și răspicat că magistrații pot protesta în virtutea dreptului la liberă exprimare.

ISE: Cum interpretați mesajele venite din partea oficialilor europeni? Ce ar însemna pentru România, din punctul dumneavoastră de vedere, o activare a articolului 7?

V.S.: Nu sunt nici analist politic, nici economist și nici sociolog, dar un efect pozitiv este clar că nu va avea o asemenea procedură. Ar însemna o izolare a României în Europa, cu consecințe puternice în plan social și economic.

ISE: Unde se află Justiția din România în acest moment? Riscăm să intrăm pe un drum fără întoarcere? 

V.S.: Într-un punct în care drepturile cetățeanului obișnuit, justițiabil cum spunem noi, nu par să fie o prioritate. Problemele reale ale oamenilor sunt procedurile greoaie, spațiile improprii din instanțe și parchete, lipsa digitalizării procedurilor și a accesului la propriul dosar, judecători și procurori supraaglomerați care lucrează în spații mai mici de 3 mp cu resurse reduse, lipsa unei educații juridice și multe altele. Nu ordonanțe privind procurorii șefi și secții speciale de anchetare a magistraților. 

Nu cred că vreo situație, bună sau rea, este fără întoarcere. Cu oameni de bună-credință, care pun cetățeanul și nevoile sale pe primul loc, orice activitate publică poate fi cu adevărat utilă și orice societate se poate reîntoarce pe ”drumul cel bun”, al legalității și al respectului față de cei pe care îi servește. Îmi place mult conceptul de ”to serve” din administrația americană. Orice ”bugetar”, fie judecător, procuror, ministru, parlamentar etc., ”servește” interesului public și interesului superior al cetățeanului, nu al instituției în care lucrează sau al său propriu. Dacă luptăm pentru drepturile magistraților la independență, luptăm de fapt pentru libertate și stat de drept, nu pentru noi ca indivizi.