România se află printre țările Europene unde tinerii tind să plece de acasă mai târziu față de media europeană. Antonio Nedelcu, un tânăr de de 22 de ani din Constanța explică pentru G4Media, în cadrul proiectului ENTR, de ce a părăsit casa părintească la 20 de ani, cu aproape 8 ani mai devreme decât media națională, în ce împrejurări a primit această posibilitate și care au fost cele mai mari provocări ale vieții independente.
Articol postat inițial pe G4media.ro, în cadrul proiectului ENTR
În primul rând, trebuie menționat faptul că Antonio reprezintă un caz atipic îndeosebi pentru bărbații români – datele europene arată faptul că România este țara unde diferențele dintre bărbați și femei sunt cele mai accentuate. Media generală este de aproape 28 de ani, dar femeile pleacă în general mult mai devreme, pe la 25. În schimb, bărbații români „părăsesc cuibul”, în medie, abia la 30 de ani.
Și în Polonia ENTR a discutat cu tineri pentru a afla dacă mai locuiesc sau nu cu părinții și la ce vârstă s-au mutat din casa părinților. Anna, o tânără de 20 de ani, a spus că a plecat la 18 ani dar în schimb primește ajutor financiar de la părinți pentru cheltuielile curente iar banii pe care îi câștigă ea îi folosește pentru a investi în dezvoltarea sa de viitor.
În cazul lui Antonio, cauza principală a plecării sale a fost nevoia sa de spațiu personal, în special în ceea ce privește activitățile academice: „În principiu, când steam cu ai mei nu puteam să învăț acasă (…) Dacă nu aș fi avut singurătatea asta, clar că nu mai puteam să învăț, nu treceam nici măcar de anul doi de facultate”.
Totuși, dacă era nevoie doar de o dorință de spațiu personal, probabil mai toată lumea ar pleca de acasă la 20 de ani. În situația lui Antonio, celălalt element important a fost oportunitatea – familia sa a cumpărat un apartament, iar părinții tânărului au venit cu ideea unui “experiment”.
„Am avut practic două alegeri. Ori apartamentul acela să fie dat în chirie, să locuiesc în continuare cu ei, ori să îl iau eu, dar automat să-l și întrețin, ei ne mai ajutându-mă în continuare cu asta”, explică tânărul.
Această oportunitate a rezolvat pentru Antonio o problemă care îi afectează din ce în ce mai mult pe tinerii europeni, dar și pe cei din alte părți ale lumii – lipsa spațiilor de locuit la prețuri accesibile. Un studiu din 2021, realizat de Universitatea din Amsterdam, arată că situația tinerilor europeni pe piața imobiliară nu a făcut decât să se înrăutățească în decursul unui deceniu – costul întreținerii unei locuințe e în creștere, condițiile de trai devin din ce în ce în ce mai precare, iar rezultatul pentru tineri este nevoia de a trăi cât mai mult împreună cu părinții.
În asemenea condiții, dacă se ia în calcul și creșterea chiriilor la nivel european în ultimii ani, nu este de mirare că rata europenilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani care trăiesc în case supraaglomerate era de 29% în 2021, conform Comisiei Europene – Țările în care această problemă este cea mai evidentă, precum România, Bulgaria, Grecia și Polonia sunt aceleași țări unde vârsta medie la care pleacă tinerii de acasă este peste media europeană.
Din acest punct de vedere, situația lui Antonio este una privilegiată, însă traiul departe de casă vine cu multe alte provocări – la începutul drumului, el a trebuit să muncească ca ospătar și să-și sacrifice timpul liber și weekendurile în timp ce își continua studiile, dar a reușit să se întrețină fără să le ceară alt ajutor părinților.
A studiat inginerie chimică la Universitatea ”Ovidius” și a reușit să obțină un post de operator chimist în cadrul unui internship, o îmbunătățire semnificativă – o facultate care îți oferă opțiuni de carieră pe termen lung este un element important dacă vrei să îți asumi riscul de a pleca de acasă, ține el să menționeze.
În același timp, responsabilitatea financiară capătă o cu totul altă dimensiune când nu te mai poți baza pe ajutorul părinților: “Când vezi că îți vine iarna a întreținea de 8 milioane (800 lei, n.red.), parcă nu-ți mai vine să mai dai încă cinci (500 lei, n.red.) pe pereche de blugi”, rezumă Antonio problema.
Dincolo de aspectul financiar, totuși, Antonio menționează faptul că până și activitățile casnice de zi cu zi pot reprezenta o provocare atunci când realizezi că trebuie să faci totul singur. Și în această privință, el a avut un mic avantaj: a învățat să gătească din copilărie.
Când vine vorba de lucruri precum operarea unei mașini de spălat sau călcatul unei cămăși mai pretențioase, Youtube-ul a devenit o unealtă importantă. În cuvintele sale, pentru aproape orice situație uzuală există câte un video explicativ, chiar și pentru lucruri cărora nu le dai mare importanță până nu devin responsabilitatea ta.
În final, după peste doi ani, Antonio consideră experimentul propus de părinții săi un succes. A trecut de unele dintre obstacolele cele mai dificile, și-a păstrat o relație bună cu părinții (pe care îi vizitează săptămânal, cu mici excepții) și a învățat multe lecții într-un timp scurt. Una peste alta “nu este nimic supraomenesc de făcut”, încheie el.
Totuși, povestea tânărului operator chimist este una dintre cele mai fericite și, din multe puncte de vedere, constituie o excepție. În condițiile în care piața imobiliară este din ce în ce mai neprimitoare, iar costul unui trai decent pare să crească de la o zi la alta, poveștile de succes individual vin pe fondul unor trenduri generale îngrijorătoare.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
