Cum ajungi în dreptul benzii de bitum ieftin, urât mirositor sub arşiţă, de pe noua promenadă auto şi pietonală a Mamaiei, din faţa Palatului Regal (pe care administraţia locală a Constanţei îl numeşte în mod turistic Club Castel), vezi un gang cu tarabe unde se vând plasticuri chinezeşti şi, în plin sezon, câteva acuarele fără valoare. Vara, muzica bubuie asurzitor dintr-un club alb, din lemn şi materiale perisabile, care îşi deschide o arcadă din carton pe plajă, chiar din şosea. Poţi privi şi tinerele animatoare, care relaxează nervii şi ambiţiile turiştilor de week-end. Dacă nu cumperi nimic de la chioşcurile galbene, zăreşti un alt gard scund, de piatră dobrogeană, înălţat harnic cu panouri din metal, care încinge o ruină, decrepită de ploi, soare şi neglijenţă. Este o casă tipică, din piatră albă, acoperită cu ţigle şi olane, cu verandă de jur împrejur, o curte pavată cândva (acum din ciment din comerţ) şi, mai ales, cu un minaret din care a fost tăiat vârful, probabil pentru efecte artistice. Pe undeva, cu litere de plastic şters, scrie „Bar ORET” dar toată lumea vede că, nişte ani în urmă, era încă „Orient”.
Nicăieri nu există o plăcuţă care să te avertizeze: aici este casa în care a locuit câţiva ani Regina Maria a României
Cândva, casa care strânge azi doar gunoaie, excremente şi câini comunitari a fost locuinţă regală. În vara anului 1927, Regina Maria a decis să lase Palatul Regal din Mamaia în proprietatea noului rege, Mihai, în vârstă de şase ani, şi a mamei sale, Prinţesa Elena de Grecia. Pentru ea, suverana a hotârât să-şi construiască o casă simplă, şi mică, în marginea terenului deţinut de familia regală. Casa avea 6 camere: un dormitor (cu baie şi dressing), un salon de primire, o cameră pentru principesa Ileana, fiica cea mică a Reginei, alte două odăi pentru cameriste şi un mic colţ, acoperit, pentru activităţi domestice. „De jur împrejur – scrie Regina Maria în vara anului 1928, când a început să locuiască în noua ei locuinţă – este şi o verandă mare, acoperită. Este mai aproape de ţărm decît casa cea mare (adică Palatul Regal) şi are un zid scund în jurul micii grădini, astfel încât să mă simt în largul meu”. Cele trei încăperi utilizate de Regină şi de fiica ei au fost aranjate cu grijă şi gust, cu picturi bune pe pereţi, cu multă sticlărie veneţiană şi porţelanuri (de care Maria era îndrăgostită), cu mobilă tradiţională englezească şi cu lămpi artistice. Încântată după ce a terminat cu totul de aşezat, în chiar ziua dinaintea Sf. Marii a anului 1928, Regina exclama: „Este o căsuţă perfectă pe care am aranjat-o cu ceea ce consider eu a fi un gust desăvârşit!”.
La inaugurarea noii locuinţe au venit, împreună, la un ceai, după şedinţe lungi de plajă, minorul rege Mihai, prinţesa-mamă Elena, regina Sofia a Greciei şi tânărul Philip, astăzi duce de Edinburgh şi soţul reginei Elisabeta a II- a a Marii Britanii.
Piesa de rezistenţă a vilei regale era, însă, grădina. Proiectată pentru a rezista vicisitudinilor climatice dobrogene, era pavată cu piatră albă, cu spaţii pentru straturi de plante şi arbuşti ornamentali, rezistenţi la secetă şi nisip, o pergolă pe o parte şi vaze italiene mari, de teracotă, pretutindeni. De-a lungul zidurilor exterioare s-a plantat o bordură lată de iarbă iar în interior au fost semănate sute de petunii roşii. Zidurile de piatră albă, ţiglele şi petuniile roşii şi bordura verde de iarbă constituiau pentru orice ochi un tablou cromatic de neuitat. Chiar şi Regina Maria recunoaşte că, privind-o dinspre plajă, „casa pare căzută din cer pe un covor roşu aprins iar mireasma este atât de tare, că străbate până jos la ţărm şi este cu noi când ne scăldăm în mare”.
Câţiva ani după aceea, Regina Maria a hotărât să se retragă la Balcic iar regele Carol al II-lea a înstrăinat proprietăţile familiei de la Mamaia. Casa regală nu a mai adăpostit-o pe suverană decât în rare ocazii. În vara anului 1944, după ce Armata Roşie a ocupat România, Palatul Regal şi casa Reginei au fost transformate în dormitoare pentru ofiţerii sovietici iar clădirile au fost devalizate şi jefuite fără milă.
Mai apoi, regimul comunist a decis că în casa regală se poate deschide un restaurant cu muzică specifică şi preţuri mai piperate. E drept, puteai găsi acolo, mai sigur decât în alte părţi, mâncare mai bună şi chelneri mai stilaţi. Niciun înscris nu a stabilit, decenii la rând, că masele de oameni ai muncii, veniţi în vilegiatură la Marea Neagră, sorbeau bere şi consumau eterna friptură cu cartofi prăjiţi într-un loc care poate face parte din patrimoniul istoric. Au dispărut, încă de atunci, petuniile, iarba, vazele italiene, mobilierul şi toate dotările. Salonul regal s-a transformat în sală de mese, dormitorul regal în bucătărie iar camera principesei Ileana în depozit de alimente şi băuturi. Cum vârfurile sezoanelor turistice aduceau din ce în ce mai mulţi clienţi, curtea pavată ingenios cu piatră a fost acoperită cu ciment iar pe el au fost puse mese din fier forjat şi, mai apoi, de plastic, acoperite cu pânze ieftine în carouri albe şi roşii.
Când Mamaia a început să trăiască în regimul democratic, adică din 1990, barul „Orient”, botezat aşa din cauza minaretului retezat, ambiţie a unui administrator din anii comunismului, a devenit rampă de lansare pentru tinerele artiste care căutau contracte urgente în Turcia şi Italia. Clientela sindicalistă a fost rapid înlocuită cu noii oameni de afaceri interesaţi în impresariatul fetelor venite pe litoral din toată ţara, după ce fabricile din Moldova, Oltenia şi Ardeal au început să fie falimentate. Nu a fost să fie un succes: poate blestemul bunei Regine Maria sau, mai sigur, ridicarea vizelor pentru statele europene au închis definitiv locanta puturoasă şi fără specific oriental.
De câţiva ani, casa regală de vis este închisă, degradată, un loc în care investitorii ambiţioşi din turism depozitează gunoaie, pentru a fi ridicate toamna de administraţia locală.
Dar cum își pot permite acești investitori să nu profite de un ansamblu generos de imobile, format din Club Orient, Restaurant Unirea și dependințele aferente, aflat în plin centrul stațiunii Mamaia? În goana după profit și în contextul în care stațiunea Mamaia mai poate oferi foarte puține terenuri neexploatate, aducătoare de bani, puțini își permit să facă acest lucru.
În Constanţa, nicio instituţie locală, niciun om politic sau reprezentant al societăţii civile nu a vorbit vreodată despre drama acestei construcţii. Nu veţi găsi nicăieri vreo indicaţie asupra a ceea ce fostul bar „Orient” înseamnă pentru memoria României şi, mai grav, nimeni nu este interesat ca această clădire să fie declarată monument istoric. Niciun ghid turistic nu vă invită acolo iar presa constănţeană nu a scris niciodată despre drama casei regale din Mamaia.
Noua faţă a promenadei din Mamaia, cu un carosabil lărgit pentru a facilita circulaţia maşinilor scumpe, căruţelor şi bicicletelor, va găsi o soluţie eficientă din partea administraţiei locale şi pentru această clădire nedemolabilă încă şi fără viitor în programul turistic specific staţiunii.
Citește și „Cadoul Mamaia S.A. pentru un elvețian implicat în afaceri cu foști ofițeri DIE: Complexul Bar Orient – Restaurant Unirea“
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
