Alegerile europarlamentare din 26 mai au fost câştigate de Partidul Naţional Liberal, a cărei ultimă victorie într-un scrutin electoral s-a consemnat în decembrie 1937. Adică, acum mai bine de 81 de ani. El împarte succesul cu o formaţiune politică nouă, Uniunea Salvaţi România (în alianţă cu PLUS), care a intrat în Parlament abia în decembrie 2016.
Înfrânt este PSD, partidul care a construit în bună măsură arhitectura instituţională a României în ultimele trei decenii. Iar după această înfrângere, urmată de plecarea liderului Liviu Dragnea la închisoarea Rahova, prim-ministrul Viorica Dăncilă vrea reformarea partidului.
Dar cum se poate să faci un lucru imposibil?
Regimurile comuniste nu pot fi reformate: orice totalitarism nu are şansa unei transformări ci, doar, a eliminării. Iluziile liberalizării sau imaginile unor despoţi luminaţi (cum pot fi percepuţi János Kádár, în Ungaria, sau Nicolae Ceauşescu, la începuturile sale) au fost minciuni. Tiraniile nu se pot deschide.
Mihail Gorbaciov, ultimul lider al imperiului comunist sovietic, a încercat să modeleze totalitarismul instituit în 1917 prin adoptarea unor reguli primitive de economie liberă şi de pluralism. În perioada în care a condus URSS, în 1985-1991, el a încercat să convingă că doar Stalin şi Brejnev au distrus încrederea în comunism şi că regimul are viitor.
Tot aşa, puterea actuală a prim-ministrului Viorica Dăncilă susţine că exclusiv Liviu Dragnea a împins PSD în afara politicilor publice europene şi democratice. Desigur, niciunul dintre liderii acestui partid nu face apel la memoria instituţională a şedinţelor Comitetului Executiv, acolo unde slugărnicia ireală şi interesele personale au primat permanent şi au asigurat unanimitatea lui Liviu Dragnea. Vinovat alături de Liviu Dragnea pentru extincţia electorală a PSD este întreaga elită a lui, locală şi naţională, incapabilă să reformuleze mesaje şi acţiuni politice actuale.
Am scris, acum ceva vreme, că PSD nu poate intra în secolul al XXI-lea şi că acesta este motivul pentru care va fi eliminat de pe scena politică a României. Când? După cum se observă, nu este exclus ca acest lucru să se producă la sfârşitul anului 2020.
Partidul Social Democrat, asemănător regimurilor comuniste, nu poate fi reformat.
În cele trei decenii petrecute după primele alegeri, din 1990, liderii partidului au irosit toate ofertele modernizării şi toate prilejurile reformei. Mandatul din 2000-2004, prin care României i s-a asigurat integrarea în NATO şi aderarea la Uniunea Europeană, a fost caracterizat şi printr-o construcţie instituţională de tip asiatic, cu un Adrian Năstase în fruntea unei piramide structurate pe etaje în care valoarea corupţiei atingea cote ameţitoare. De acolo, din acel mandat, s-au născut guvernările preşedintelui Traian Băsescu. Astăzi, Adrian Năstase şi Octav Cozmâncă s-au oferit să pună umărul la modernizarea PSD, tot aşa cum, după 1989, liderii comunişti izolaţi de Nicolae Ceauşescu au propus să construiască o Românie modernă dar similară valorilor de la mijlocul anilor 1960. Aşa ne-am trezit, atunci, cu Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu sau Dan Marţian în roluri de reformatori democratici. Iar eşecul a fost pe măsură.
Doi dintre preşedinţii PSD au cunoscut direct puşcăria, este vorba despre Adrian Năstase şi Liviu Dragnea. Un altul, Ion Iliescu, este acuzat de crime împotriva umanităţii. Alţi doi foşti lideri ai PSD, Mircea Geoană şi Victor Ponta, candidaţi ai partidului la ultimele două alegeri prezidenţiale- 2009 şi 2014- au plecat şi nu mai vor să audă de revenire. Se poate reforma un astfel de partid?
Impactul regimului Liviu Dragnea asupra PSD a fost devastator: electoral, partidul a suferit cel mai jos scor în alegeri după acela din 1996. Acest lucru s-a întâmplat pe fondul unor investiţii uriaşe în câştigarea bunăvoinţei electoratului (măririle de salarii bugetare, de pensii, tichete de vacanţă, gratuităţi) şi în doar doi ani şi jumătate de la cea mai importantă victorie obţinută de un partid după 1990. În alegerile parlamentare din decembrie 2016, PSD a reuşit să convingă aproape 46% din electorat. În mai 2019, scorul s-a înjumătăţit. Era necesară o acţiune de revitalizare după încarcerarea liderului Liviu Dragnea. Şi a apărut această idee a reformei.
Viorica Dăncilă este un Mihail Gorbaciov al PSD.
Nu vă aşteptaţi, însă, la minuni. Ele nu există. Construcţia internă a partidului şi competiţia pentru locurile decizionale în interiorul său nu permit supravieţuirea pe termen lung. PSD nu este o formaţiune politică a secolului al XXI-lea, el a fost menit să asigure tranziţia dintre totalitarism şi societatea modernă, europeană. Termenele lungi în care partidul a asigurat conducerea ţării au reprezentat tot atâtea frâne spre viitor: prim-ministrul Victor Ponta a părăsit puterea în urma accidentului tragic de la clubul Colectiv iar Liviu Dragnea a plecat direct spre Rahova, a doua zi după alegeri. Şi acestea s-au petrecut doar în ultimii patru ani.
Unde merge PSD?
Acolo unde a dus şi Mihail Gorbaciov URSS, după încercarea de a reforma puşcăria totalitară construită de Lenin în 1917 şi consolidată de Stalin. Sau, dacă vreţi, acolo unde ultimul prim-ministru PSD, Mihai Tudose, predecesorul doamnei Viorica Dăncilă, a spus răspicat zilele acestea: spre moartea politică.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
